Au trecut cateva zile de cand s-a terminat "calatoria de 108 km si 5600 m+, dar in mine tot nu s-au limpezit sentimentele si gandurile traite in cei 18 ore si 20 de minute. Ori de cate ori am participat la un concurs, concluzia a fost clara: gata, nu mai concurez, e un stres de care nu am nevoie, nu-mi face bine nici din punct de vedere fizic si nici psihic. Mi s-a schimbat modul de viata in ultimii 20 de ani, ma stresez si muncesc mai mult decat fac sport. In primii 20 de ani a fost invers 😀, acum insa trebuie sa ma multumesc cu sportul din placere si in timpul liber. De data asta s-a intamplat ceva deosebit. La final am simtit o bucurie si o multumire, o liniste care m-a facut sa zambesc si sa fiu foarte fericit. A fost prima oara cand m-am bucurat de fiecare clipa a concursului. E,...au fost si momente in care am suferit ca un caine si nu m-am putut bucura de natura, dar per total...a fost magic. A fost un combo foarte reusit din care a facut parte coechipierul meu Csongor Vagasi, capitanul de echipa Vezentan Laurentiu, echipa de suport Ramona si Gabor Sztranyicki si bineinteles conditiile foarte bune de vreme si de traseu. Locul doi la echipe a fost cireasa de pe tort. Cu acest rezultat sunt mai mult decat multumit, iar faptul ca m-am recuperat foarte repede dupa acest efort a facut sa fie o amintire foarte placuta si pozitiva.

Inainte de start doua maimute in loc sa doarma, stau in frig 😆
Super peisaj!! Ciucasul este un munte foarte frumos care merita vizitat.
Chiar am zambit, m-am simtit bine pe tot parcursul traseului
Finishul, cel mai fain a fost ca ne-am revenit repede, am fost bine dispusi si am putut minca mult si bine 😊